334 î.Hr. · Râul Granicus, Asia Mică
Prima mare victorie a lui Alexandru în Asia, câștigată printr-o șarjă de cavalerie imediată și agresivă peste râu, în linia satrapilor persani.
Alexandru a trecut în Asia în 334 î.Hr. cu o armată redutabilă, dar nu mare, și cu datorii care făceau imposibilă o campanie lungă. Avea nevoie de o victorie rapidă.
Satrapii persani ai Asiei Mici s-au adunat să-l întâmpine la Granicus. Memnon din Rodos, comandantul lor de mercenari greci, i-a sfătuit să ardă ținutul și să refuze bătălia; satrapii, al căror pământ era, au refuzat.
S-au aliniat pe malul celălalt, cu cavaleria pe marginea apei și cu infanteria mercenară grecească în spate. Alexandru a atacat peste râu aproape imediat, într-o trecere apărată — exact ce spune orice manual să nu faci.
A intrat în frunte, cu cavaleria Companionilor, țintind nobilii persani și nu linia, iar lupta s-a transformat într-o încleștare de călăreți în care era cât pe ce să fie ucis. Cavaleria satrapilor s-a rupt; infanteria mercenară, rămasă pe loc, a fost înconjurată și măcelărită.
Granicus a deschis Asia Mică. Orașele au trecut de partea lui unul după altul, iar Alexandru a câștigat coasta, vistieriile și elanul care l-au dus la Issus în anul următor.
Scenariul răsplătește angajarea: tăria Macedoniei stă în a lovi devreme și în conducătorii inamici, a Persiei în ce poate ține și organiza dacă i se dă timp.
Comandanții, taberele și caracterul atacului sunt istorice. Pachetul de cărți și economia turelor sunt ale jocului, nu o reconstituire a trecerii râului.