88 d.Hr. · Tapae, Dacia
La Prima Bătălie de la Tapae, în 88 d.Hr., generalul roman Tettius Iulianus l-a învins pe Decebal la poarta de munte a Daciei, în timpul războiului lui Domițian.
În 87 d.Hr., o armată romană sub prefectul pretorian Cornelius Fuscus a fost distrusă în Dacia, pierzând un stindard de legiune. Domițian avea nevoie de un răspuns la asta și l-a trimis spre nord pe Tettius Iulianus în anul următor.
Tapae era trecătoarea care conta: poarta dinspre câmpia Banatului spre inima Daciei și spre cetățile din jurul Sarmizegetusei.
Iulianus a forțat trecătoarea și l-a învins acolo pe Decebal, în 88 d.Hr. Pierderile romane sunt date ca mari, iar victoria n-a deschis drumul spre capitală — Domițian, cu necazuri pe Dunăre în altă parte, a preferat înțelegerea.
Amănuntele sunt puține. Cassius Dio se păstrează aici doar în rezumate târzii, așa că bătălia e mai bine cunoscută prin urmările ei decât prin felul cum s-a purtat.
A redat Romei prestigiul după dezastrul lui Fuscus, dar n-a rezolvat nimic. Pacea care a urmat i-a plătit lui Decebal subsidii și i-a trimis ingineri, și tocmai acea înțelegere a mers Traian să o răstoarne treisprezece ani mai târziu.
Scenariul e o luptă pentru o trecătoare: Dacia ține un teren care înmulțește o forță mai mică, Roma trebuie să străpungă și să plătească pentru asta.
Taberele, comandanții și cadrul sunt istorice. Fiindcă din bătălia însăși s-a consemnat atât de puțin, tot ce ține de desfășurarea unui meci e designul propriu al jocului.