30 î.Hr. · Alexandria, Egipt
Legiunile lui Octavian au luat Alexandria după Actium; Antoniu și Cleopatra au murit, iar Egiptul ptolemaic a căzut sub Roma.
Actium, în 31 î.Hr., n-a încheiat războiul, doar l-a decis. Antoniu și Cleopatra au scăpat în Egipt cu ce mai rămăsese din flotă, iar lui Octavian i-a luat un an să pună la punct Italia și legiunile înainte să-i urmeze.
Egiptul era ultimul regat elenistic și cea mai bogată pradă din Mediterana. Numai grâul lui era motiv destul ca Roma să-l vrea direct.
Octavian a înaintat asupra Alexandriei în vara lui 30 î.Hr. Antoniu a câștigat o mică ciocnire de cavalerie în afara orașului, dar a doua zi flota și cavaleria care îi mai rămăseseră au trecut la Octavian fără luptă, iar infanteria le-a urmat.
N-a existat o bătălie adevărată pentru Alexandria. Antoniu s-a sinucis la o veste falsă că ar fi murit Cleopatra; Cleopatra, ținută sub pază și cu perspectiva unui triumf la Roma, s-a ucis câteva zile mai târziu.
Egiptul a devenit provincie romană, ținută ca domeniu personal al împăratului. Trei secole de stăpânire ptolemaică s-au încheiat, iar odată cu ele și ultimul dintre regatele croite de generalii lui Alexandru. Octavian avea să devină Augustus patru ani mai târziu.
Scenariul e căderea unei poziții care nu poate fi ținută, nu o înfruntare egală: problema Egiptului e că tăria lui tot pleacă, a Romei e să apese înainte să se poată reface ceva.
Taberele, comandanții și sfârșitul sunt istorice. Fiindcă bătălia istorică a fost în bună măsură o prăbușire, versiunea jucabilă e invenția jocului: îi dă Egiptului o luptă pe care apărarea reală n-a dat-o.