Infanterie de linie disciplinată, structură defensivă și control ordonat pe câmpul de luptă.
Stil de joc: Roma câștigă prin formarea unui teren stabil, rotația eficientă a unităților și transformarea disciplinei în avantaj gradual.
Focus echilibru: Reajustat în jurul disciplinei Infanteriei și reducerea densității de căutare universale.
Hastații erau infanteria tânără din prima linie a legiunii manipulare, menită să deschidă bătălia și să uzeze inamicul.
Armatele romane se bazau adesea pe auxilia, inclusiv arcași recrutați din comunitățile provinciale sau aliate cu abilități specializate de tragere.
O cohortă romană era o subdiviziune tactică fundamentală a legiunii, formată din infanterie grea disciplinată, antrenată să lupte în ordine strânsă.
Principes erau infanterie grea romană mai experimentată, care stătea în spatele hastaților și forma a doua linie principală de luptă.
Triarii erau lăncieri veterani ținuți în rezervă și angajați doar în lupte grele, dând naștere expresiei că o criză ajunsese la triarii.
Armatele consulare romane includeau cavalerie cetățenească și aliată folosită pentru recunoaștere, urmărire și sprijin pe flancuri.
Garda Pretoriană era garda de elită a împăratului în perioada imperială, cunoscută pentru prestigiu, influență politică și calitate pe câmpul de luptă.
Un centurion era un ofițer profesionist roman care comanda o centurie și impunea disciplina, instrucția și coeziunea pe câmpul de luptă.
Traian a fost un împărat roman amintit pentru campaniile expansioniste, în special Războaiele Dacice, și pentru prestigiul militar al domniei sale.
Traian reprezintă și latura administrativă a imperiului, transformând cucerirea în drumuri, colonii și control provincial stabil.
Instrucția romană punea accent pe mișcarea măsurată, rotația unităților și menținerea formației sub presiune, nu pe atacuri nesăbuite.
Acvila legionară era stindardul sacru al unei legiuni romane și un simbol major de identitate, onoare și moral.
Armatele romane construiau în mod obișnuit tabere fortificate de marș, oferindu-le poziții sigure chiar și în timpul campaniilor active.
Pilum-ul era o suliță grea romană concepută să perturbe scuturile și formațiile inamice imediat înainte de lupta corp la corp.
Drumurile romane erau rute inginerești care accelerau mișcarea, aprovizionarea, administrația și controlul imperial pe teritorii vaste.
Testudo, sau 'broasca țestoasă', era o formație de scuturi folosită de soldații romani pentru a se proteja de proiectile, mai ales în timpul asediilor.
Cultura de comandă romană prețuia ordinele clare pe câmpul de luptă și exploatarea succesului local la momentul potrivit.
Înlocuirea controlată a unităților aflate sub presiune era o marcă a armatelor disciplinate și reducea haosul colapsului fragmentat.
Comandanții romani puteau roti liniile și introduce rezerve în luptă, ajutând trupele proaspete să înlocuiască unitățile obosite din prima linie.
Infanteria romană era antrenată să strângă rândurile și să absoarbă presiunea inamică cu răspunsuri defensive protejate de scuturi, înainte de a contraataca.